Dorurile vesniciei

Ce tristi sunt ochii tai, cerule!
Senin pierdut in neguri,
ascuns in veacul vremilor
trecute...
Ce trista-ti e nemarginirea stravezie...
Atat de multa vesnicie!
Si pentru ce?
Te orbesc stelele, noaptea.

Cerule,
de unde atata mister?...

Nimic.
Doar dorul nesecat din valurile de
talazuiesc
spre al nostru pamant sterp,
dar atat de minunat.

Ce triste-ti sunt dorurile, cerule!