Copacii murmura, ravasiti ca parul unei fete adormite, cu suvitele dezordonate pe perna. Rasuflarea lui calda se aseaza precum zapada de otel pe parul ei ce aduce cu o flacara ce capituleaza iernii. Sub mainile lui grele, coapsele i se inconvoaie si se frang. La ceasul in care Dumnezeu a creat-o pe Eva, sarutul refuza sa o lase prada unei umbre fumeganzi ce suie intre ei ca o ceata, ca o presimtire a doua maini de ceara ce zac apatice sub parul ei moale, sub maruntaiele poemului sau. Miracolul se lasa prada gurii flamande, peste care visatorul danseaza rafala de albastru otelit a privirii sale.
Mercurul termometrului creste. El crucifica formele, acopera carnea cu ritmul viselor preschimbate intr-un frumos rasarit sangeriu.Alchimia sunetelor se adanceste in tacere. Ciudat. Mainile lui prind viata si incep sa caute.
Ingerii simt haul cascandu-se sub ei si cad, cad, cad... intr-o incremenire launtrica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu