Iubirea... o intalnesti numai atunci cand ai curajul sa privesti dincolo de aparente si, poate, sa ridici aripa timpului... caci aici este salasul sau de drept.
Sunt momente cand iubirea se asterne in suflet ca o pecete grea si chinuitoare. Cand vrei sa-ti smulgi sufletul din piept, dar unde sa mai gasesti forta de a ridica mana pana in dreptul pieptului, cand sti ca aici, in acest loc, se zbate o entitate eterna, care s-a remarcat inca din primele zile ale Lumii? Caci zbuciumul acesta interior, ca un rau involburat in fata caruia iti feresti privirea, de teama grozaviilor pe care le poate savarsi aceasta nestavilita forta a naturii, nu tine cont de nimic. Poarta un singur nume, care se aude atat de des si totusi atat de rar de pe buzele celor indragostiti. Incepe cu I... dar e atat de greu sa-i spui pe nume, cand sti ca ti-e strain chipul ei, cand sti ca nu paseste niciodata pe strada ta, nu-ti intra niciodata in asternuturi, dar in suflet... De ce paseste oare pe lespezi atat de nesigure?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu