Tu esti primavara sentimentala a vietii mele si doare sa te intreb cate priviri, soapte si intrebari nerostite au naufragiat in tine, cate sperante s-au ars in noi si cate si mai cate.
Cat de putine mai avem sa ne spune si totusi cat de multe mai am sa-ti povestesc. Doar ca... Timpul ne-a invins din nou, desi stia prea bine ca sufletul singur, fara iubire, lumineaza atat de putin...
Foarte frumos scrii:D Foarte frumos blog>:D< O sa te urmaresc
RăspundețiȘtergere