miercuri, 15 aprilie 2015

Nonsensul si oamenii de pe icebergul gandului




       A crescut o padure tropicala pe un bloc de gheata. Acum intelegi de ce te-am sarutat cu incertitudine noaptea trecuta? Nu am putut sa scriu pana la miezul noptii, lipseau o noapte si un intuneric din mine. Riscam sa scriu ceva optimist.
Mergeam printr-o padure rara. Ne tin stelele de maini si degetele-mi amortesc. N-avem pic de Soare in noi, tu n-ai pic de Luna in privire.
In departare, la cativa pasi, la o intindere de mana, la o eternitate distanta, fumul se inalta rotocoale. Ma intreb daca e doar un gand de-al meu fumegand sau padurea tropicala cocotata pe gheata arde.
Imi privesc picioarele, le privesc in sfarsit, si vad- cu groaza, cu moartea de mana- capul lui Orfeu plutind pe sub gheata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu