Un evantai de amintiri

Catre Anotimpurile acromatice,
in care se nasc si mor
simultan
zambete si batai de inima.
Din nou,
ramane nonculoarea tristetilor
desprinse
din zborurile catre soare
ale pasarilor.

Drumul dintre pamant si cer
se impiedica de stele...
Din nou,
ramane pulbere de ideal
sublim...

Mor macii sarutati de aurore
in lanul de grau copt
ce sprijina cerul
zambitor si cald,
gata parca sa ne adaposteasca
de temnitele gandirii.

Se duce si ziua...
carand dupa ea,
cu zgomot,
amintirile monocromatice
ale copilului matur
ce plange
cu lacrimile parintilor sai.


Anda Zahiu