Alter-egoul meu nu-mi mai dadea pace de la o vreme insa, spre marea mea surprindere, de cateva zile a inceput sa se dea la fund.
Trecutul se surpa, iar viitorul incepe sa sclipeasca asemeni portelanurilor de Saxa.
Viata mea, asa cum o percep eu zi de zi, pastreaza amintirea calatoriilor pe contrasens, inca din vremea cand imaginea panoramica pe care mi-o oferea destinul incepuse sa-mi para anorexica.
Prezentul nu-mi mai pare un inventar fabulos, care ma obliga sa apelez la compromisuri.
Sufletul nu mai poarta hramul de mausoleu; nici memorial al durerii... si nici macar al fericirii. Traieste prezentul.
Este, indispensabil, vorba despre fenomenul de tranzitie de la o stare la alta. Uneori, inca are un caracter spastic, care imi provoaca o deraiere a personalitatii de pe sina de tren, metaforic vorbind.
Alteori, este bucuria certitudinii.
In aceasta clipa, este vorba doar despre o frumoasa zi de vineri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu