Illo tempore

                                                           ...iluzii dragi ale anilor mei tineri.

                                          Intotdeauna, orice-as gandi, spre voi ma voi intoarce.
                                                      In ciuda timpului ce inainteaza,
                                               a sentimentelor ce nu tac si nu dispar,
                                           a gandurilor nechemate sau ramase neauzite,
                                                           nu va pot da uitarii.
                                                                                                Nu inca...


       Incerc sa aman cat mai mult momentul in care voi intelege ca m-am rupt, cumva, de trecut. Ciudat cat de bine se completeaza aceste doua sentimente- fericirea si nesiguranta. Ciudat cum refuz sa inteleg, si nu pentru ca imi pare rau, sau pentru ca am vreun regret, oricat de mic si neinsemnat ar fi el, ci pentru ca vad timpul disparand, secerand fiecare gand in parte si lasandu-l sa moara mai apoi.
Si-atat.