M-ai intrebat zilele trecute cine sunt eu. Ti-am raspuns: ,,Cine sunt eu? Sunt persoana care sta in fata ta si care iti zambeste chiar in acest moment.” Era adevarat, in mare masura.
Astazi iti voi da un raspuns ceva mai complex:
,, Cine sunt eu? Sunt aceeasi persoana pe care ai intalnit-o ieri, asteptand tramvaiul. Aceeasi persoana cu care construiai castele de nisip pe malul marii, apoi cautam scoici in care auzeam ecoul magic si indepartat al unor valuri izbindu-se de stanci. Sunt aceeasi persoana care iti manca bomboanele de ciocolata de ziua ta, aceeasi Bubbles neastamparata care defila pe pantofii cu tocuri kilometrice ale mamei, aceeasi persoana care radea inainte sa spuna bancul, aceeasi fata care dansa in timpul orelor, aceeasi persoana in mii si mii de ipostaze.
Sunt eu cea matura, care pune atata suflet in dezbateri si iti prezinta cazul cu zambetul pe buze, sunt eu cea copilaroasa, care rade doar pentru ca e fericita, si trebuie sa le transmita tuturor bucurie. Sunt eu cea perfectionista, cand imi pierd noptile facand research, sunt eu cea visatoare, cand imi propun sa ma mut in Norvegia din motive non-profesionale :D.
Si, cumva, reusesc sa fiu in atat de multe feluri, in propriul meu fel.
” Există ceasuri în care avem dreptul să ne refugiem în propriul nostru zâmbet. Există drumuri tivite de maci superbi, care duc nu spre amintirea fostelor iubiri, ci spre viitoarele ore ale fericirii noastre posibile. Există bani destui pe lume pentru cei care și-i doresc mai presus de dragoste și există iubire fără margini pe pământ, pentru cei care o prețuiesc cu măsurile valorilor supreme. Doar puterea noastră de-a ne face timp să le căutăm, să le așteptăm nu este aproape niciodată de ajuns.”
Aurora Liiceanu si Alice Nastase
****
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu