,,Viata este un joc dur si halucinant, viata înseamnă salturi cu parasuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi si să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă vointă să ajungi în punctul cel mai înalt si să te simti nemultumit." – Paulo Coelho
Ciudat cum ne
facem simtita prezenta in lume. Ne-am obisnuit atat de mult sa credem ca nu
reprezentam decat cariere, copii, sume de bani, conturi in banca si mosteniri
pe care sa le lasam urmasilor. Dar nu e deloc asa. Amprenta noastra e mult mai
importanta de-atat. Ar fi mult prea trist, altminteri.
Banii nu ne
definesc, nici casele, nici masinile pe care le avem. Ne definim prin emotii.
Prin relatiile pe care ni le cream. Prin valorile pe care le pretuim cu emotie
si adevar, prin felul in care simtim, deplin si adevarat, sau gol si lipsit de
ecou.
E asa de frumos
freamatul noastru... ca o efemeritate care, totusi, dureaza la infinit. Mi-am
lasat amprentele pretutindeni prin Brasov, Sibiu, prin Ploiestiul meu drag,
prin Bucuresti, Timisoara, prin intreaga lume. Sunt parte a acestor locuri
pentru simplul fapt ca am respirat cu nesat aerul rarefiat al inaltimilor de
multe, am ascultat linistea muntelui si i-am invidiat maretia, pentru ca am
tanjit cu atat de mult dor sa mananc la Capsa, pentru zilele si noptile in care
am batut la pas drumurile de la Universitate.
Suntem umbre pe
lume, dar care totusi au o forta interioara incomparabila cu orice altceva din
Univers. Pentru ca iubim hiperbolic, risipim gesturi, traim expansiv si
raportat la infinit.
Sunt atat de
multe lucruri frumoase care zac in noi... Pacat ca am ramas cu atat de putin timp sa sondam
adanc. Si lasam prapastia sa
se caste intre aparentele fizice si frumusetea noastra interioara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu