vineri, 9 ianuarie 2015

Despre androginism in poezie



 







Vreau sa fiu androginul poeziei mele, sa strang cerurile involburate de scrisuri stangace sub mana cu degetele-mi frematanzi a doruri si intrebari... Atat de mult mi-as dori sa scriu, fara pauze sau intreruperi, sa-mi scriu intreaga fiinta sincer si neplamadit din litere, ci din adancuri si nevoi de adevar. Sa fiu. Inainte de orice, sa exist eu intre cuvintele mele, eu intre litere si eu intre numere, ganduri intinse pana la Poli, tample si oase fragile pe care se sprijina versurile.



Atat de mult as vrea sa fiu si sa devin intre cuvintele mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu