Arde arsita noptii precum un cancer timpuriu ce iti mananca intregul interior. Vreau sa imi gasesc Polul, sa imi trimit intregile ierni in varfurile unghiilor. O mana hada imi pandeste buricul prin care-mi patrund intrebarile in fiinta. Simt c-o sa mor pipaind haul.
Nimicul asta profund imi vrea mainile cu disperarea flamazilor de timp. Haul omoara toate luminile noastre interioare si ne saruta cu nesat toate oasele si bucatile neexplorate de piele. E Dumnezeul fiintei mele si Dumnezeul fiintei tale, miezul nostru adanc si pustiitor.
Tu nu existi in lumina, nu esti carne si suflet. Esti doar viscere imprastiate peste trupul meu, maini ce cauta fara obosire, neomenesc, ochii iubitului meu launtric. Tu esti un intuneric ce imi rastigneste in permanenta lumina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu