Răsare-un soare sângeriu din apa cea albastră
Pe plaja udă ca-n sicriu îngrop durerea noastră
Văd ape-nesfârşite zări-şi-un cer fără hotar,
În plină mare cum se-nalţă palate de cleştar.
Învie-n glasul mării stins un cântec de iubire
Iar ciocârlia-n vals de tril mă bea într-o privire
Când dorul din fiinţa ta tot valuri mai revarsă
Pe ţărm cu ape străvezii izvor de vis îşi varsă.
Din părul meu mângâi nisip, cristal făcut din soare,
Dune de paşi nemăsuraţi, un timp-necat în mare.
Iubesc o-ntindere de ape, scursă-n această lume
Vârâtă-n scoici, pitită-n vis, cioburi de lună-anume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu