Atârnă greu sicriul cu chipul meu de plumb.
Păşesc pe marmuri reci, prin locuri de temut.
Afară regii cei lunatici iau chipuri de păpuşă-
Ei sunt conducătorii Imperiului de Cenuşă.
Se prind în hora lenei toţi cei ce au rămas
Şi se rotesc haotic într-un amar extaz.
Mă-ntorc cu paşi greoi ca să mă culc în raclă
Căci lumea ce-am găsit nu-i lumea mult- visată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu