Extemporal din "Lecţie de viaţă"

Am scos o foaie şi-un stilou
Şi-am aşteptat ca cineva să-mi sufle
Dintr-o parte.
Pe albul colii se scurgeau tristeţi
Şi mă gândeam că nu voi reuşi
Să aştern un cuvânt.
Timpul trecea şi mă simţeam datoare
Să încerc.

"Câteodată speranţa moare în gânduri nerostite,
Iar fericirea se naşte sub coaja unei clipe.
Iubirea ne-a creat din falduri sângerii
Şi fără ea în veci n-am fi putut zâmbi."

În patru versuri îmi redau sufletul,
Îmi profanez izvorul gândurilor
Şi-aştept să sune de ieşire.
Mă semnez cu o lacrimă ce-mi spală obrazul;
Examinatorul îmi ia foaia
Şi-mi face semn să plec.
Îmi strâng lucrurile şi mă rog
Să fii trecut.