( M. Eminescu- Sarmanul Dionis )
Pentru ca mai nou am inceput sa va povestesc despre cartile mele de suflet, mi-am zis ca n-ar fi rau sa va recomand si un poet care sa va faca serile mai placute. Walt Whitman. Putini sunt cei care nu au auzit de el, ori care n-au citit in viata lor macar una dintre fantasticele sale poeme. Este incomparabil. Poezia sa transmite melancolie, emotia surprizei ori a inceputului, dragoste pentru tot ceea ce ne inconjoara. Poate ca nu este cel mai bun, insa cu siguranta se numara printre ei.
,,...Deci asta-i viata...
Iata ce-a iesit la lumina dupa atatea chinuri si zvarcoliri.
Sub talpile mele divinul pamant, iar deasupra capului soarele.
Privind intregul univers am gasit ca nu-i lucru pe lume sa nu se refere la suflet.
...Spre mine talazuiesc necontenit obiectele ce converg din univers.
Toate mi-au fost scrise si trebuie sa descopar talcul scripturii lor...
...Nu-mi tulbur spiritul ca sa-l impun ori sa-l fac inteles.
...Sunt poetul trupului si sunt poetul sufletului.
In mine se intalnesc placerile paradisului,
cu suferintele infernului...
...Enorm si orbitor, rasaritul soarelui pe loc m-ar rapune
Daca indata si pururi n-as putea sa-l infrunt
cu rasaritul soarelui din mine..."
(Leaves of grass- W. Whitman)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu