duminică, 4 septembrie 2011

In cautarea timpului pierdut


                    Sunt vise carora le-au crescut aripi marete, care in zborul lor planar deasupra crestetelor noastre se pastreaza albe, ca fulgii de zapada, nepieritori in fata soarelui de toamna. Suntem tineri, si tineretea parca striga in noi...
                   Sunt cuvinte care ne inlantuiesc sufletele, care ne ajuta sa gasim raspunsurile de care avem atata nevoie. Cuvinte simple, precum: tu, noi, cuvinte care par inexpresive cand nu simtim nevoia sa denumim sentimentele pe care le purtam.
                   Suntem noi, oamenii cei de zi cu zi, oamenii care se emotioneaza prosteste cand un necunoscut le arunca in treacat un compliment, cand primesc un zambet calduros sau cand cineva isi arata recunostinta printr-o imbratisare sincera. Suntem noi, singurii reali intr-o lume care ne vrea altfel decat suntem, intr-o lume care incearca sa ne cumpere si sa ne schimbe, sa ne transforme in niste irealitati. Astazi, fiecare om pare un poem viu.
               

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu