Ploua nevazut
Cu suflu de lumina si cenusi de trecut.
Suntem ca doua entitati inlantuite
In vazduh,
Spasmodic iubindu-se…
-Iubindu-se?
-Strange-ti aripile sidefii, sopteste vantul.
Sa nu le ploua cu uitare,
cu uitare…
Din cele patru zari aceeasi soapta
Ca un ecou prelung al vocilor de ingeri
Inerti.
-Sa ma ploua? Intreb.
Cu lumina? Cu umbre?
Sau totusi, cu trecut…
Ori poate ganduri de pasare trista si clipe de lut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu