Exista suficienti oameni pe lumea aceasta ce tanjesc dupa bogatii, fericire, dragoste. Mai putini sunt cei ce le pretuiesc la adevarata lor valoare, nefixandu-le un pret. Sunt si oameni nascuti in momente nefericite, sau pur si simplu nepotrivite. Ma numar printre acestia din urma.
Eu. Ecuatia cea mai complicata pe care mi-a servit-o destinul. Viata imi tot scoate in cale incercari prin care ceilalti nu sunt nevoiti sa treaca. Lupt din greu pentru lucrurile cu care altii s-au nascut. Toate lucrurile in viata sunt sfaramicioase si, inca de la prima atingere, totul se transforma intr-o pulbere neagra ce ti se lipeste de degete. Sunt mai buna decat ceilalti, uneori, dar intotdeauna prinsa intr-o conjunctura nefavorabila. Ma incapatanez sa continui si ma lovesc intotdeauna de esecul unei dorinte ce arde inuman in adancul sufletului meu. Si totusi, cuvintele sunt prea putin expresive.
Doare fiecare bataie de aripi atunci cand, la sfarsit, nu reusesti sa te ridici de la sol. E o tarie in noi, si in mine, care astazi s-a topit si a inceput sa ia forma unei sensibilitati absurde- lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu