Lorelei

Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară...
...trupul şi sufletul meu sunt începutul unui mare cântec...
...şi tremurul mâinii care-l caută...
...anii mei tineri au sunat a cântec...
...dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână...
...şi am rămas cu mâna întinsă ca a regelui Lear.

...teii înfloriţi al căror parfum subiectiv avea în unele clipe veştejirea jilavă a începutului toamnei, când eşti tânăr, când s-a sfârşit vacanţa, şi când te duci înspre octombrie într-o trăsură de ţară, fără să ştii dacă în urmă e iubirea cu fluierul pe buze, sau frunza galbenă a uitării.
I. Teodoreanu


Către Lorelei...