E chipul tau adevarat sau e o masca...?

Lumea nu este ceea ce pare a fi, dar nici nu pare ceea ce-si doreste sa fie.

As vrea sa spun ca stiu multe despre oamenii cu care imi petrec timpul liber, dar nu este tocmai asa. Imi dau seama ca eu vad in ei intotdeauna ceea ce-mi doresc, ceea ce am nevoie sa vad. Sunt multe lucruri pe care le realizezi pe parcurs, lucruri marunte de mare importanta. Ma gandesc uneori ca-i plictisesc pe cei din jurul meu cu toata vorbaria caracteristica mie. Uneori sunt o tornada de informatii si simt cum ii las pe ceilalti fara cuvinte. Uneori imi pare bine... pare un lucru extraordinar, mirific. Alteori imi dau seama ca pentru altii poate fi neplacut.
Imi dau seama ca dincolo de oamenii pe care ii vad zi de zi, oameni pe care am impresia ca-i cunosc de cand lumea, care uneori imi par lipsiti de capacitati emotionale extraordinare, zac framantari si ganduri care ies la iveala tarziu, alteori niciodata.
Citesc mult si m-am deprins sa descriu amanunte, lucruri lipsite de importanta, care intr-o comunicare verbala plictisesc. Da, stiu asta. Uneori ma vad ca total lipsita de haz. Poate si ceilalti ajung la aceeasi concluzie la care ajung eu.
Dincolo de fiecare chip, zace o masca dar, chiar si atunci cand reusesti s-o spargi, realizezi ca sub ea se mai afla alte zeci de alte masti, toate diferite, toate de nepatruns.
A fost o prostie din partea mea sa afirm ca unele persoane sunt lipsite de personalitate. Din contra, stiu acum ca exista fel de fel de oameni, fel de fel de emotii, lucruri pe care noi, ceilalti, nu le putem intelege tot timpul. Uneori, e mai bine sa lasam timpul sa se astearna peste mastile noastre, caci el e sigurul care are puterea de a ne aduce din nou la suprafata pe noi, cei de la inceput.
Am invatat ca, atunci cand merg pe strada, sa privesc de doua ori inainte sa trag vreo concluzie, sa incerc sa patrund dincolo de aparenta cu pretentia de a nu vedea nimic. Poate e mai bine in felul acesta. Oamenii au tendinta de a se simti incomod atunci cand in fata li se pune o oglinda in care se reflecta adevaratele lor euri.
Oamenii au tendinta de a fugi de adevar, ori chiar de propiile emotii.
Astazi, viata imi spune sa-i accept pe oameni asa cum sunt ei, cu bune si cu rele, cu mascute de plastic ori de granit, cei falsi ori cei adevarati, caci timpul cu siguranta ii va cerne si ii va aseza langa tine pe aceia care invata sa te accepte, la rangul lor, asa cum esti.
XOXO,
Anda Z.