In fiecare noapte de aprilie, in preajma Invierii, cerul pare un urias candelabru pe care s-au aprins vremelnic lumanarile. Departe si, totusi, la doar o intindere de mana, rasare luna in al treilea patrar, luminoasa, pe cerul senin ca sticla. Pamantul inmarmureste si-si strange miresmele la piept, isi tremura firele crude si inalte de iarba, ramane neclintit sub razele scanteietoare ale misteriosului astru.
Zarzarii se scutura emotionati de petale fragile, mici, cu miros de Primavara. Noaptea Sfanta se pogoara mai devreme in mijlocul nostru, parca.
Si-n tot acest timp, stelele rad, clipesc jucaus, calauzesc Primavara prin cotloanele inca ninse ale sufletelor noastre.
Cerul, mai ales cerul, sarbatoreste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu