Am uitat totul, in falfaitul rar de aripi albe. Esti ca un vant, esti ca o amintire ce nu va mai fi rostita niciodata. Si tu esti o pasare calatoare. Si tu trebuie sa pleci, ca un dor, ca un fluture rar ce se stinge prea devreme.
Am uitat ca plangeam candva... am pierdut logica faptelor, dar si inima. Tu ai ramas lumina cea mai indepartata, steaua cea mai greu de atins.
Dar astazi, pasare calatoare, te eliberez. Du-te. Aici ramane doar cenusa unui suras. Si umbra mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu