Astept sa vina toamna, sa ne cufundam din nou in acel Noiembrie inexpresiv,
gol, palid si ingandurat.
Sa-ti intind mana pentru ca e placut sa te simt alaturi,
in singuratatea din jur.
Astept sa taca marea, nisipul sa se-nchida intr-o scoica
si soarele sa fuga de noi doi,
pentru a lasa in urma vacanta si a striga plina de fericire:
,,La revedere, la revedere vara..."
Si, tacuti, cu pasii masurati,
sa invatam ce inseamna iubirea, sa invatam pe-de-rost mecanismele sperantei,
constiinciosi, cate patru ore pe zi,
intr-un Noiembrie cald,
memorial al unei veri trecute si, deja, uitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu