vineri, 5 august 2011

Vechi dileme, dileme vechi


        
  E inca vara si mi se pare ciudat. Parca s-au scufundat toate in eternitate, in scurgerea inexorabila a timpului... pe care nu-l mai simt. Nu mai stiu ce zi a saptamanii este. Oricum, e un lucru irelevant. Urmaresc clipele cum se tarasc lenese, intr-un joc pe care nu reusesc sa-l pricep.
         Clipa despartirii a trecut, dar ceva a ramas in urma. Umblu in varful picioarelor, vorbesc in soapta. Mi-e teama sa nu destept ceva ce se ascunde amortit in sufletul meu. Cred, stiu ca sunt o multime de lucruri ramase neintelese, neexplicate.
        Ca o umbra, un lucru inexplicabil isi tradeaza prezenta prin tacerea ostenita cu care ma pandeste. Doare cand nu poti sa sti. Si eu vreau sa stiu...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu