sâmbătă, 27 august 2011

Time stood still


Astazi, numar cuvintele. Trei. Incerc sa tin sufletul din mine tacut. Il tac si-mi vine sa plang. Saisprezece.
As vrea sa-i pot gandi pe toti cu blandete, insa au ramas ca niste ecouri suspendate in aerul cald. Treizeci si cinci. As vrea sa sarut fiecare frunza de plop in parte, insa copila din mine incepe sa taca. Tace zile, nopti in sir. Dar revine mereu, mereu aceeasi, mereu gata sa ierte si sa se puna piedica in calea timpului. Saptezeci si cinci.
Cineva spunea ca dragostea sta in mici gesturi, ca face parte intregrata din noi... insa singurul sau defect este ca s-a nascut intr-o lume plina de oameni... Mai mult chiar, s-a nascut pentru a se darui necontenit. O suta trei. M-ai intrebat candva in ce anume cred. Astazi, cred in ,,noi", si doar atat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu