Dans la foret de l'oubli

                ,,De ce"-ul inca doare. De ce ai venit astazi?
                 Nu stiai ca trecutul incepe sa piara incet-incet cand tu nu esti aici? Nu stiai ca nu te mai vreau in viata mea pentru ca ceri atat de multe, cu pretentia de a nu da nimic la schimb?
                 Cand o sa inveti sa traiesti? Te minti in fiecare clipa, si crezi ca ai dobandit fericirea. Ce gluma sinistra esti. Ce gluma sinistra imi tot asezi in cale!
                 Imi spui ,,te implor" si-mi place cum suna. Mai roaga-ma. Nu ti se potriveste tie. Nu asa te stiam. De ce te crezi disperat, cand stim amandoi ce adevar mare si de neclintit s-a ars intre sperantele mele nefondate.
                 Prefer sa te trec sub tacere, la fel cum preferi si tu. Dar nu inteleg de ce te incapatanezi sa ramai. De ce te intorci mereu, desi nu te chem niciodata? De ce esti in fiecare gand, ca un strigat de durere pe care nu pot sa-l reprim?
                 Ma plimb prin padurea uitarii... Astazi nu mai insemni nimic. Ramai o coala de jurnal, o fotografie uitata prin sertare. Si-atat.