Să ne facem declaraţii sub teiu-nflorit,
Luceafărul să coboare din faldurile nopţii străine,
Să-şi coboare asupra noastră potop de lumine,
Până în dimineaţa nopţii mele de iubire.
Sufletul meu să tremure sub mâna-ţi de marmură,
Buzele-ţi subţiri să-mi aprindă a sufletului candelă.
Să mă cutremur de emoţiile refuzate în timp.
Să fiu pentru tine soare, patimă şi instinct.
Să dormi, îngere, în braţele-mi care te-aşteaptă,
Sub teiul cel sfânt să-ţi povestesc cuvintele tăcerii,
Iubirea-mi s-o preschimb în mândre curcubee.
A cui stea eşti, de-ai răsărit pe cerul vieţii mele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu